Jaful din pădurile României

România are astăzi 45 000 de hectare de pădure nepăzită, suprafaţă vulnerabilă exploatării în orice moment.
În ultimii 20 de ani arealul pădurilor din România s-a diminuat considerabil.

Primul exemplu îl constituie pădurile Vişeului, mai precis valea Vaserului. Aici păduri plantate în 1977 au fost cupărate şi apoi rase de firme austriece, în vederea prelucrării lemnului.

Spre Borşa, tot în Maramureş, pe Valea Ţibăului, se observă versanţi întregi decapitaţi nu cu mult timp în urmă (5-10 ani).
Un caz aparte este zona barajului Valea cu Peşti, judeţul Hunedoara, unde o suprafaţă de 2,5 ha a fost exploatată în ras. Mai mult decât atât, firma care s-a ocupat de acest lucru a blocat şi drumul de acces timp de o jumătate de an.
Voineasa-Obârşia Lotrului. În iarna anului 2004, zeci de hectare de pădure au fost defrişate chiar de şeful ocolului silvic, în urma retrocedării terenurilor proprietarilor.
Lemnul din pădurile României ajunge la firma austriacă SCHWEIGHOFER, deţinătoare de fabrici la Sebeş şi Rădăuţi.
La noi în ţară hectarul de pădure se vinde cu 2000 de euro, de 7 ori mai ieftin decât în străinătate.
Ca şi cum nu aveau de a juns, austriecii au cumpărat în 2005 şi la Câmpul lui Neag (Hunedoara), chiar de la pădurarul din localitate.
În timp ce românii din Oituz (Bacău) pleacă la muncă în Italia, finlandezii ne cumpără lemnul de cea mai bună calitate (fag şi răşinoase).
România mai dispune astăzi de 6,5 milioane ha de pădure, care acoperă 27% din suprafaţă.
Cu toate că avem jumătate din pădurile Austriei şi o treime din cele ale Finlandei, continuăm să defrişăm sălbatic şi să nu împădurim !

"România din ghetouri"

În România anului 2011 există sute de mii de oameni care trăiesc ca acum un secol. S-au retras la marginea marilor orașe și stau în case cu șobolani, fără curent, fără apă, fără bani, hrănindu-și copiii cu mâncare găsită la gunoi. Acolo se formează o generație care n-a auzit de școală și care are șanse minime de a deveni vreodată civilizată și de care ne vom teme într-o zi, pentru că astăzi nimănui nu-i pasă. Și totuși, în sărăcia lor inimaginabilă, reușesc să păstreze în suflet dragostea față de o țară de la care nu mai așteaptă nimic.

Gropile de gunoi constituie în prezent surse de hrană şi adăpost pentru miile de familii rrome refugiate la marginea oraşelor. Oameni care trăiesc de pe o zi pe alta, au reuşit să-şi construiască colibe din lemn şi carton, în care locuiesc de peste 20 de ani.
La marginea oraşului Baia Mare se găseşte cea mai mare comunitate de rromi, numită "CRAICA". Aici peste 2000 de oameni sunt captivi într-un focar de infecţie: nu au apă, canalizare, iar apa pentru băut işi iau de la o pompă.
Tot în Baia Mare, dar de data asta în spatele unor blocuri se află Pirita, cartierul romilor veniţi de peste tot din ţară. L-au numit "Pirita" pentru că aici erau depozitate rezidurile unei foste exploatări de aur din zonă.
La aproximativ 10 km distanţă de centrul oraşului Cluj-Napoca şi sute de ani distanţă de civilizaţie se află rampa de la Patarât care găzduieşte nu mai puţin de 360 de oameni.

Pentru oamenii gunoaielor NU există noţiunea de ecologie, dar ei din nevoie, sunt singurii care fac o colectare selectivă a deşeurilor.
Concluzia este că, deşi am fost educaţi în spiritul protecţiei mediului, nu facem nimic pentru sortarea deşeurilor şi îi lăsăm pe "alţii" să lucreze în locul nostru, doar, doar or câştiga şi ei o pâine muncită!

(inpremiera.antena3.ro/reportaje/pe-un-picior-de-iad-76.html)